lavră
română
Etimologie
Din neogreacă λαύρα (lávra), parțial prin intermediul slavă lavra.
Pronunție
- AFI: /'la.vrə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lavră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lavră | lavre |
| Articulat | lavra | lavrele |
| Genitiv-Dativ | lavrei | lavrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural.
Traduceri
Traduceri