lavră

română

Din neogreacă λαύρα (lávra), parțial prin intermediul slavă lavra.

Declinarea substantivului lavră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lavră	lavre
Articulat	lavra	lavrele
Genitiv-Dativ	lavrei	lavrelor
Vocativ	'	'

mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural.