legământ

română

Din latină ligamentum.

Declinarea substantivului legământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	legământ	legăminte
Articulat	legământul	legămintele
Genitiv-Dativ	legământului	legămintelor
Vocativ	'	'

promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva.
situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială.