legământ

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină ligamentum.

Pronunție

  • AFI: /le.gə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
legământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ legământ legăminte
Articulat legământul legămintele
Genitiv-Dativ legământului legămintelor
Vocativ ' '
  1. promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva.
  2. situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială.


Traduceri