legănuș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din leagăn + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /le.ɡəˈnuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
legănuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ legănuș legănușe
Articulat legănușul legănușele
Genitiv-Dativ legănușului legănușelor
Vocativ legănușule legănușelor
  1. (reg.) legănel.


Traduceri

Anagrame

Referințe