legănuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din leagăn + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /le.gə'nuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
legănuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ legănuț legănuțe
Articulat legănuțul legănuțele
Genitiv-Dativ legănuțului legănuțelor
Vocativ legănuțule legănuțelor
  1. (pop.) legănel.


Traduceri

Anagrame

Referințe