leucină

Leucină

română

Etimologie

Din franceză valine.

Pronunție

• AFI: /le.u'ʧi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului leucină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leucină	invariabil
Articulat	leucina	invariabil
Genitiv-Dativ	leucinei	invariabil
Vocativ	'	invariabil

1. aminoacid esențial care se găsește în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriție.

Traduceri

aminoacid

bască: leuzina (euskara) catalană: leucina (català) cehă: leucin (čeština) chineză: 亮氨酸 (中文) coreeană: 류신 (한국어) croată: leucin (hrvatski) daneză: leucin (dansk) ebraică: לאוצין (עברית) engleză: leucine (English) esperanto: leŭcino (Esperanto) finlandeză: leusiini (suomi) flamandă: leucine (West-Vlams) franceză: leucine (français) f. germană: Leucin (Deutsch) n. indoneziană: leusina (Bahasa Indonesia) italiană: leucina (italiano) japoneză: ロイシン (日本語)

letonă: leicīns (latviešu) lituaniană: leucinas (lietuvių) luxemburgheză: leucin (Lëtzebuergesch) macedoneană: леуцин (македонски) neerlandeză: leucine (Nederlands) norvegiană: leucin (norsk) occitană: leucina (occitan) poloneză: leucyna (polski) f. portugheză: leucina (português) rusă: лейцин (русский) slovacă: leucín (slovenčina) spaniolă: leucina (español) f. suedeză: leucin (svenska) sârbă: leucin (српски / srpski) turcă: lösin (Türkçe) ucraineană: лейцин (українська)