esențial

română

Etimologie

Din franceză essentiel < latină essentialis.

Pronunție

• AFI: /e.sen.ʦi'al/

Adjectiv

Declinarea adjectivului esențial
	Singular	Plural
Masculin	esențial	esențiali
Feminin	esențială	esențiale
Neutru	esențial	esențiale

1. care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență, privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal.

Cuvinte derivate

• esență
• esențialitate
• neesențial

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• elenista
• alinește

Referințe

• DEX '98 via DEX online