locul

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză locule.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
loc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ loc locuri
Articulat locul locurile
Genitiv-Dativ locului locurilor
Vocativ ' '
  1. cavitate a unui fruct în care se află semințele.


Traduceri

Etimologie

Din loc.

Pronunție

  • AFI: /ˈlo.kul/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru loc.