lorică

română

Etimologie

Din latină lorica.

Pronunție

• AFI: /lo'ri.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului lorică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lorică	lorice
Articulat	lorica	loricele
Genitiv-Dativ	loricei	loricelor
Vocativ	lorică	loricelor

1. (latinism) armură medievală; platoșă, cuirasă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cailor
• colări
• corali
• corial

Referințe

• DEX '98 via DEX online