mândruliță
română
Etimologie
Din mândruță + sufixul -uliță.
Pronunție
- AFI: /mɨn.dru'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mândruliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mândruliță | mândrulițe |
| Articulat | mândrulița | mândrulițele |
| Genitiv-Dativ | mândruliței | mândrulițelor |
| Vocativ | mândruliță | mândrulițelor |
- (pop.) mândruță.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online