mânjitură
română
Etimologie
Din a (se) mânji + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /mɨn.ʒi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânjitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânjitură | mânjituri |
| Articulat | mânjitura | mânjiturile |
| Genitiv-Dativ | mânjiturii | mânjiturilor |
| Vocativ | mânjitură | mânjiturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online