mântuș
română
Etimologie
Din ucraineană мeнтус (mentus).
Pronunție
- AFI: /mɨn'tuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului mântuș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mântuș | mântuși |
| Articulat | mântușul | mântușii |
| Genitiv-Dativ | mântușului | mântușilor |
| Vocativ | mântușule | mântușilor |
- (iht.; reg.) mihalț.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online