mérité

Vezi și : merite, mérite, merité

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul mériter („a merita”).

Pronunție

• AFI: /me.ʁi.te/

Adjectiv

Declinarea adjectivului mérité
	Singular	Plural
Masculin	mérité	mérités
Feminin	méritée	méritées

1. meritat, cuvenit

Cuvinte apropiate

• mériter

Etimologie

Din lâcher.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru mériter.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire