măgăreață

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din măgar + sufixul -eață.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
măgăreață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măgăreață măgărețe
Articulat măgăreața măgărețele
Genitiv-Dativ măgăreței măgărețelor
Vocativ măgăreață măgărețelor
  1. (înv. și reg.) măgăriță.

Expresii

  • (fam.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat


Traduceri

Referințe