mărșăluitor

română

Etimologie

Din a mărșălui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /mər.ʃə.lu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului mărșăluitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărșăluitor	mărșăluitori
Articulat	mărșăluitorul	mărșăluitorii
Genitiv-Dativ	mărșăluitorului	mărșăluitorilor
Vocativ	mărșăluitorule	mărșăluitorilor

1. atlet specializat în proba sportivă de marș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asmuțărilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online