mărșăluitor
română
Etimologie
Din a mărșălui + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /mər.ʃə.lu.i'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărșăluitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărșăluitor | mărșăluitori |
| Articulat | mărșăluitorul | mărșăluitorii |
| Genitiv-Dativ | mărșăluitorului | mărșăluitorilor |
| Vocativ | mărșăluitorule | mărșăluitorilor |
- atlet specializat în proba sportivă de marș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online