Sari la conținut

mărgărităraș

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din mărgăritar + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /mər.ɡə.ri.təˈraʃ/
  • SAMPA: /m@r.g@.ri.t@"raS/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărgărităraș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgărităraș mărgăritărașe
Articulat mărgăritărașul mărgăritărașele
Genitiv-Dativ mărgăritărașului mărgăritărașelor
Vocativ mărgăritărașule mărgăritărașelor
  1. mărgăritărel.


Traduceri

Referințe