mărunțuș

română

Etimologie

Din mărunt + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /mə.run'ʦuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului mărunțuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărunțuș	mărunțușuri
Articulat	mărunțușul	mărunțușurile
Genitiv-Dativ	mărunțușului	mărunțușurilor
Vocativ	mărunțușule	mărunțușurilor

1. (înv. și pop.) mărunțiș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online