macrame

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză macramé.

Pronunție

  • AFI: /ma.kra'me/


Substantiv


Declinarea substantivului
macrame
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ macrame macrameuri
Articulat macrameul macrameurile
Genitiv-Dativ macrameului macrameurilor
Vocativ ' '
  1. împletitură de mână făcută din fire groase și folosită în calitate de franjuri sau ca element decorativ pe mobilă.


Traduceri