magmă
română
Etimologie
Din franceză magma.
Pronunție
- AFI: /'mag.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului magmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magmă | magme |
| Articulat | magma | magmele |
| Genitiv-Dativ | magmei | magmelor |
| Vocativ | ' | ' |
- masă minerală incandescentă, fluidă sau vâscoasă, aflată în interiorul scoarței terestre, care, ieșind la suprafață și solidificându-se, formează rocile eruptive.