magnetit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză magnétite.

Pronunție

  • AFI: /mag.ne'tit/


Substantiv


Declinarea substantivului
magnetit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magnetit '
Articulat magnetitul '
Genitiv-Dativ magnetitului '
Vocativ ' '
  1. oxid natural de fier cu proprietăți magnetice.


Traduceri