magnetofon

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză magnétophone.

Pronunție

  • AFI: /mag.ne.to'fon/


Substantiv


Declinarea substantivului
magnetofon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magnetofon magnetofoane
Articulat magnetofonul magnetofoanele
Genitiv-Dativ magnetofonului magnetofoanelor
Vocativ ' '
  1. aparat pentru înregistrarea semnalelor sonore pe o bandă magnetică sau pe un fir metalic și reproducerea lui ulterioară.


Traduceri