mandrin

română

Din franceză mandrin.

Declinarea substantivului mandrin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandrin	mandrine
Articulat	mandrinul	mandrinele
Genitiv-Dativ	mandrinului	mandrinelor
Vocativ	'	'

dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare.
unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi.
sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.