mandrin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză mandrin.

Pronunție

  • AFI: /man'drin/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandrin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandrin mandrine
Articulat mandrinul mandrinele
Genitiv-Dativ mandrinului mandrinelor
Vocativ ' '
  1. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare.
  2. unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi.
  3. sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.


Traduceri