manetă
Etimologie
Din franceză manette.
Pronunție
- AFI: /ma'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului manetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manetă | manete |
| Articulat | maneta | manetele |
| Genitiv-Dativ | manetei | manetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- pârghie mică folosită la declanșarea, oprirea și manevrarea manuală a unui mecanism sau instalații.
Traduceri
Traduceri