marșrută
română
Etimologie
Din rusă mar.
Pronunție
- AFI: /marʃ'ru.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marșrută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marșrută | marșrute |
| Articulat | marșruta | marșrutele |
| Genitiv-Dativ | marșrutei | marșrutelor |
| Vocativ | ' | ' |
- linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților.
- metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte.
Traduceri
Traduceri