marabut

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză marabout.

Pronunție

  • AFI: /ma.ra'but/


Substantiv


Declinarea substantivului
marabut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marabut marabuți
Articulat marabutul marabuții
Genitiv-Dativ marabutului marabuților
Vocativ ' '
  1. pasăre mare exotică cu penaj alb-cenușiu, cu capul și gâtul golașe, asemănătoare cu barza.
  2. pană din coada acestei păsări, folosită ca podoaba.


Traduceri