marinăriță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din marinar + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ma.ri.nə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
marinăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marinăriță marinărițe
Articulat marinărița marinărițele
Genitiv-Dativ marinăriței marinărițelor
Vocativ marinăriță marinărițelor
  1. femeie din echipajul unei nave.


Traduceri

Referințe