marmită
română
Etimologie
Din franceză marmite.
Pronunție
- AFI: /mar'mi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marmită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marmită | marmite |
| Articulat | marmita | marmitele |
| Genitiv-Dativ | marmitei | marmitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- vas mare cu două toarte, folosit pentru a transporta mâncarea caldă.
Traduceri
Traduceri