marmora

română

Etimologie

Din marmoră (după franceză marbre).

Pronunție

• AFI: /mar.mo'ra/

Verb

Conjugarea verbului marmora
Infinitiv	a marmora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	marmorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să marmoreze
Participiu	marmorat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice.

Cuvinte derivate

• marmorat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online