marnă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză marne.

Pronunție

  • AFI: /'mar.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
marnă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marnă marne
Articulat marna marnele
Genitiv-Dativ marnei marnelor
Vocativ ' '
  1. calcar argilos, folosit ca materie primă la fabricarea cimentului.


Traduceri