Sari la conținut

marufla

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză maroufler.

Pronunție

  • AFI: /ma.ru'fla/


Verb


Conjugarea verbului
marufla
Infinitiv a marufla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
maruflez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să marufleze
Participiu maruflat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lipi cu maruflu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe