marufla

română

Etimologie

Din franceză maroufler.

Pronunție

• AFI: /ma.ru'fla/

Verb

Conjugarea verbului marufla
Infinitiv	a marufla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	maruflez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să marufleze
Participiu	maruflat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lipi cu maruflu.

Cuvinte derivate

• maruflare
• maruflat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online