matracucă
română
Etimologie
Din neogreacă matrakúka.
Pronunție
- AFI: /ma.tra'ku.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului matracucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | matracucă | matracuci |
| Articulat | matracuca | matracucile |
| Genitiv-Dativ | matracucii | matracucilor |
| Vocativ | ' | ' |
- femeie vulgară, cu înfățișare neplăcută și purtări nedemne.
Traduceri
Traduceri