matura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din italiană maturare, germană maturieren.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) matura
Infinitiv a (se) matura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) maturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) matureze
Participiu maturat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) maturiza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe