megieș

română

Din sârbocroată medjaš, maghiară megyés.

Declinarea substantivului megieș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	megieș	megieși
Articulat	megieșul	megieșii
Genitiv-Dativ	megieșului	megieșilor
Vocativ	megieșule	megieșilor

(în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) țăran liber, stăpân de pământ.
(adjectival)
Țăran megieș
(și adj.) (pop.) vecin.