țăran

română

Etimologie

Din țară + sufixul -an.

Pronunție

• AFI: /ʦəˈran/

Substantiv

Declinarea substantivului țăran
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țăran	țărani
Articulat	țăranul	țăranii
Genitiv-Dativ	țăranului	țăranilor
Vocativ	țăranule	țăranilor

1. persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean.
2. (depr.) persoană fără maniere; ghiolban, prost-crescut, mojic.

Cuvinte derivate

• țărancă
• țărănesc
• țărănește
• țărănie
• țărănime
• țărănism
• țărănist
• țărănoi
• țărănos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atârn
• narat

Referințe

• DEX '98 via DEX online