merar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din măr + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
merar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ merar merari
Articulat merarul merarii
Genitiv-Dativ merarului merarilor
Vocativ merarule merarilor
  1. (rar) cultivator sau vânzător de mere.


Traduceri

Referințe