De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din latină merenda.
Substantiv
Declinarea substantivului
merinde |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
merinde |
merinde |
| Articulat |
merindea |
merindele |
| Genitiv-Dativ |
merindei |
merindelor |
| Vocativ |
' |
' |
- hrană rece luată la lucru sau la drum.
