merit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză mérite.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
merit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ merit merite
Articulat meritul meritele
Genitiv-Dativ meritului meritelor
Vocativ ' '
  1. calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă.
  2. ansamblu de calități intelectuale sau morale.


Traduceri