metresă
română
Etimologie
Din franceză maîtresse.
Pronunție
- AFI: /me'tre.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului metresă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | metresă | metrese |
| Articulat | metresa | metresele |
| Genitiv-Dativ | metresei | metreselor |
| Vocativ | ' | ' |
- femeie în raport cu bărbatul cu care întreține legături intime în afara căsătoriei; ibovnică; amantă.
Traduceri
Traduceri