miime

română

Etimologie

Din mie + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /miˈi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului miime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miime	miimi
Articulat	miimea	miimile
Genitiv-Dativ	miimii	miimilor
Vocativ	miime	miimilor

1. număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg.
2. unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online