milostenie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă milostinija.

Pronunție

  • AFI: /mi.los'te.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
milostenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ milostenie milostenii
Articulat milostenia milosteniile
Genitiv-Dativ milosteniei milosteniilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; milă; compasiune.
  2. dar făcut unui nevoiaș; milă.


Traduceri