minaret

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză minaret.

Pronunție

  • AFI: /mi.na'ret/


Substantiv


Declinarea substantivului
minaret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minaret minarete
Articulat minaretul minaretele
Genitiv-Dativ minaretului minaretelor
Vocativ ' '
  1. turn înalt al unei moschei, prevăzut cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune.


Traduceri