minor
română
Etimologie
Din franceză mineur < latină minor.
Pronunție
- AFI: /mi'nor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului minor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | minor | minori |
| Feminin | minoră | minore |
| Neutru | minor | minore |
- (adesea substantivat) care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile.
- lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; (p.ext.) șters, slab.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online