Sari la conținut

mireasmă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din neogreacă μύρισμα (mýrisma), în parte prin intermediul slavă mirizma.

Pronunție

  • AFI: /miˈre̯as.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mireasmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mireasmă miresme
Articulat mireasma miresmele
Genitiv-Dativ miresmei miresmelor
Vocativ ' '
  1. miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă.


Traduceri