mireasmă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă μύρισμα (mýrisma), în parte prin intermediul slavă mirizma.

Pronunție

  • AFI: /mi're̯as.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mireasmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mireasmă miresme
Articulat mireasma miresmele
Dativ-Genitiv miresmei miresmelor
Vocativ ' '
  1. miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă.


Traduceri