mit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă míthos.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mit mituri
Articulat mitul miturile
Genitiv-Dativ mitului miturilor
Vocativ ' '
  1. povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială.
  2. lucru sau realitate lipsită de un temei real.


Traduceri