mită
Aspect
Etimologie
Din slavă mito < probabil de origine germanică.
Pronunție
- AFI: /'mi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mită | mite |
| Articulat | mita | mitele |
| Genitiv-Dativ | mitei | mitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal.
Traduceri
Traduceri