mitenă
română
Etimologie
Din franceză mitaine.
Pronunție
- AFI: /mi'te.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mitenă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mitenă | mitene |
| Articulat | mitena | mitenele |
| Genitiv-Dativ | mitenei | mitenelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mănușă care acoperă numai palma și primele falange ale mâinii, lăsând descoperite vârfurile degetelor.
Traduceri
Traduceri