mitoc
română
Etimologie
Din neogreacă μετόχι (metóchi), parțial prin intermediul slavă metochĭ.
Pronunție
- AFI: /mi'tok/
Substantiv
| Declinarea substantivului mitoc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mitoc | mitocuri |
| Articulat | mitocul | mitocurile |
| Genitiv-Dativ | mitocului | mitocurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- mănăstire mică subordonată unei mănăstiri mai mari.
- casă sau grup de case care aparțineau unei mănăstiri și serveau ca loc de găzduire (pe lângă aceasta).
Traduceri
Traduceri