mitocănime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mitocan + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /mi.to.kə'ni.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
mitocănime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mitocănime invariabil
Articulat mitocănimea invariabil
Genitiv-Dativ mitocănimii invariabil
Vocativ mitocănime invariabil
  1. mulțime de mitocani; totalitatea mitocanilor.


Traduceri

Referințe