Sari la conținut

mitră

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din neogreacă μίτρα (mítra), parțial prin intermediul slavă mitra.

Pronunție

  • AFI: /'mi.trə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mitră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mitră mitre
Articulat mitra mitrele
Genitiv-Dativ mitrei mitrelor
Vocativ ' '
  1. acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase.
  2. acoperământ pentru cap purtat de către vechii perși.


Traduceri