mitropolie
română
Etimologie
Din neogreacă Μητρόπολη (Mitrópoli), prin slavă mitropolija.
Pronunție
- AFI: /mi.tro.po'li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului mitropolie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mitropolie | mitropolii |
| Articulat | mitropolia | mitropoliile |
| Genitiv-Dativ | mitropoliei | mitropoliilor |
| Vocativ | ' | ' |
- organ administrativ al bisericii ortodoxe (superior episcopiei și inferior patriarhiei) în fruntea căruia se afla un mitropolit.
Traduceri
Traduceri