mitropolit
Etimologie
Din neogreacă Μητροπολίτης (Mitropolítis), prin intermediul slavă mitropolitu.
Pronunție
- AFI: /mi.tro.po'lit/
Substantiv
| Declinarea substantivului mitropolit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mitropolit | mitropoliți |
| Articulat | mitropolitul | mitropoliții |
| Genitiv-Dativ | mitropolitului | mitropoliților |
| Vocativ | ' | ' |
- slujitor al cultului cu grad superior celui de episcop și inferior celui de patriarh.
Traduceri
Traduceri